În multe țări profesorii se regăsesc printre acele categorii profesionale cu cel mai ridicat nivel de stres și epuizare la locul de muncă. (Stoeber, J., & Rennert, D, 2008). Cercetările arată că peste 50% dintre profesori renunță la profesie în primii 5 ani de carieră. Ei simt că procesul de predare este unul extrem de dificil.
Adesea, dificultățile profesiei conduc profesorii extrem de eficienți înspre deficite sociale și emoționale și în ultimă instanță conduc la epuizare (Spilt, Koomen, & Thijs, 2011; Wisniewski & Gargiulo, 1997). Nu numai că acestea conduc la epuizare dar extenuarea emoțională și pierderea cadrelor didactice pot fi costisitoare pentru sistemul educațional, atât din punct de vedere financiar cât și academic (Klusmann, Richter, & Lüdtke,2016).
Puține studii există în România care să analizeze starea de bine a profesorilor și efectele acesteia asupra practicilor de predare și rezultatelor academice ale elevilor.
Simona Baciu, fondator Transylvania College și Profesori Fericiți pentru România în parteneriat cu Dr. Gilda Scarfe, fondator Positive Ed, UK au evaluat și investigat nivelul actual al stării de bine a profesorilor la nivel național cu ajutorul instrumentului „Teacher Flourishing Evaluation” care aparține Centrului de Prosperitate din cadrul Universității Harvard.
Centrul de Prosperitate din cadrul Universității Harvard a dezvoltat un instrument de măsurare a prosperității umane și vizează cinci domenii centrale: 1. fericire și satisfacție de viață; 2. sănătate fizică și mentală; 3. scop și sens; 4. caracter și virtute; 5. relații sociale apropiate.
Un total de 5227 profesori din învățământul preuniversitar românesc au participat la studiu (4817 femei and 366 bărbați). Din cei 5227 participanți 1691 (31%) profesează în mediul rural iar 3608 (69%) în mediul urban.
Rezultatele studiului erau promițătoare cu majoritatea participanților care se simțeau încântați de munca lor. Aceste rezultate erau valabile indiferent de contextul socio-demografic. În medie 83% au raportat că sunt satisfăcuți de viața lor în general.
Obiectivul nostru a fost să generăm estimări a numărului de profesori care sunt în stadiile de prosperitate, stagnare sau care au o sănătate mentală moderată. Aceste estimări au arătat că doar 32.5% sunt în stadiul de prosperitate, 5.6% stagnează iar marea majoritate au raportat un nivel moderat de sănătate mentală (61.9%).
Am descoperit, deasemenea, că deși majoritatea participanților erau satisfăcuți cu munca lor, 36% se simțeau singuri. Dintre respondenți 68.7% trăiau emoții pozitive precum bucurie sau fericire, însă doar două treimi au trăit astfel de emoții în ultimele 2 săptămâni.
Am decis să colectăm și date calitative prin consultații cu un grup de profesori selectați, deoarece am simțit că datele colectate sunt deconectate de realitatea dură cu care se confruntă profesorii. Am organizat interviuri cu mai mulți profesori dintre respondenții inițiali la studiu și am descoperit că peste 80% raportează că munca lor nu are niciun efect pozitiv asupra sănătății lor mentale sau a stării de bine. Aceasta se datorează parțial lipsei de autonomie și suport oferite de către conducerea școlii dar și lipsei de înțelegere a importanței stării de bine a profesorilor. Aceasta subliniază nevoia accentuată de a plasa sănătatea mentală și starea de bine a întregii comunități școlare în centrul atenției fiecărei instituții de învățământ pentru a încuraja profesorii să discute deschis despre grijile și preocupările lor. Persoanele intervievate au pus accentul pe nevoia de a fi ascultat, apreciat și înțeles și că recunoașterea efortului depus poate conduce la un sentiment de apreciere. Deasemenea, profesorii au spus că în perioadele extrem de dificile, simpla apreciere și recunoaștere a unui astfel de moment de către cei din jur pot conduce la un sentiment de validare. Interviurile au scos la suprafață importanța relațiilor de calitate între colegi dar în special importanța construirii unui sentiment de „împreună”.
Profesorii se bazează pe mai multe resurse atunci când se simt stresați sau îngrijorați la muncă. Familia și prietenii au fost numite ca principalele surse de suport de către majoritatea celor intervievați. Peste 85% au declarat că apelează la un coleg cu un rol similar însă puțini au declarat că pot apela la superiorul direct. O posibilă cauză de îngrijorare ar fi că 68% nu apelează la nimeni atunci când se simt stresați sau îngrijorați la muncă.
Profesorii au spus că discuțiile deschise despre sănătatea mentală sunt esențiale pentru a încuraja persoanele care trec printr-o perioadă dificilă să ceară ajutor.
Un procent extrem de redus a declarat că apelează la un profesionist sau un doctor dacă se simt îngrijorați sau stresați la muncă.
Alte descoperiri:
Majoritatea profesorilor au fost de acord că propria stare de bine are un impact direct asupra performanței lor profesionale, în special asupra capacității de a preda.
Dificultățile cu care se confruntă profesorii nu sunt neapărat legate de volumul de muncă așa cum se presupune de obicei ci adesea poate fi vorba de o situație de criză în viața personală; dificultăți în relație, decese sau boli grave dar și îngrijirea propriilor copii sunt printre factorii care pot să conducă la stres accentuat și datorită lipsei totale de suport emoțional în astfel de situații.
Profesorii au raportat un număr de situații profesionale care declanșează o stare de stres ridicată. Acestea includ perioadele aglomerate de pe parcursul anului școlar (perioada simulărilor și cea a evaluărilor naționale), presiunea activităților extra-curriculare, imprevizibilitatea, presiunea de a ține pasul cu schimbările dar și schimbările constante ale conducerii școlii.
Mulți dintre profesorii care nu aveau o stare de bine au discutat despre dorința de a fi în control și despre eforturile de a face totul perfect tot timpul; conștientizarea faptului că acestea nu sunt tot timpul posibile pare să fie o mare parte din vindecarea lor.
Majoritatea au declarat că s-ar bucura să aibă parte de mai multă susținere legat de cum să își gestioneze emoțiile și reacțiile.
Organizarea și prioritizarea sunt două abilități esențiale pe care profesorii trebuie să le învețe pentru a-și păstra o stare de bine.
Ca rezultat al acestui studiu sugerăm un model pentru implementarea programelor educaționale care vizează starea de bine a profesorilor, ce poate include standarde de acreditare, domenii de suport și modele de cursuri. Plantarea unei sămânțe de reziliență emoțională în cadrul dezvoltării profesionale a cadrelor didactice poate permite profesorilor să își construiască practici bazate pe știința prosperității umane.
Dacă profesorii au strategii de susținere a stării de bine vor putea să gestioneze mai ușor factorii de stres care apar la locul de muncă și nu doar pentru a supraviețui, dar pentru a prospera.
Și profesorii conștientizează că focalizarea pe propria stare de bine este esențială în susținerea stării de bine a elevilor (Sue Roffey, Wellbeing Australia, 2012).
Natura schimbătoare a societății are așteptarea ca școlile să adreseze justiția socială, să creeze un sentiment de apartenență, să dezvolte reziliența și să se țină departe de influențele presei, lucruri care încurajează așteptări nerealiste în ceea ce privește profesorii (Mccallum & Price, 2010).
John Hattie a trasat o legătură directă între motivația profesorului, sau lipsa acesteia și rezultatele academice ale elevilor.
„Când profesorii sunt epuizați sau copleșiți rezultatele academice ale elevilor lor au de suferit deoarece aceștia devin mai preocupați de propria supraviețuire.” (Hattie, 2013)
Sperăm ca cercetarea noastră să provoace conversații despre importanța prioritizării stării de bine și rezilienței profesorilor.